#2

toti avem dorinte.mai mult sau mai putin implinite, mai mult sau mai putin realizabile. dar care e primul lucru pe care il faci cand apare o dorinta noua? nu ma refer la dorinte de genul ‘vreau o pereche noua de pantofi’, dorintele acelea nematerialiste, in care iti pasa doar de linistea ta interioara, de gradul tau mai scazut sau mai ridicat de fericire.

cel mai bun exemplu despre care pot sa vorbesc sunt eu. de fiecare data cand trec o chestiuta noua pe lista de dorinte nu fac nimic.parca as astepta sa se taie singura de acolo si valoarea fericirii mele sa creasca considerabil. nu am puterea sa lupt pentru ce imi doresc si imi pare atat de rau.

inainte nu stiam ce imi doresc, asteptam doar. dar acum cand am aflat cu adevarat ce vreau…de ce nu pot sa fac  nimic ?

#1

ciudat imi vin in minte niste cuvinte dintr’o rugaciune.nu sunt eu cea mai spirituala persoana, nu suport bisericile si oamenii care se duc acolo pentru ca trebuie, dar ‘iarta’ne noua greselile noastre’ mi se pare ca e un strigat de ajutor.cu totii avem nevoie sa ne fie iertate greselile.altfel nu vom reusi sa ni le iertam noi insine.

eu gresesc mereu.si nu din greseala.gresesc pentru ca imi permit singura sa gresesc.stiu ce e bine si ce e rau, ce trebuie sa fac si ce nu, nu uit niciodata lucrurile astea doar ca ma hotarasc brusc sa gresesc. sa calc totul in picioare si sa gresesc. si stiu ca voi regreta, voi regreta ca am gresit dar si ca mi’am permis singura lucru asta, ca am facut’o voit si apoi voi ma regreta si ce am pierdut cu aceea greseala. de fiecare data e ceva de pierdut si ceva de castigat. dar intre ce castigi si ce pierzi nu exista niciodata un echilibru. si la fiecare sfarsit regret.

zilele trecute ma gandeam la regrete.imi placea sa cred ca eu nu regret nimic. ca sunt fericita de cum decurg lucrurile pe toate planurile. ca nu imi lipseste nimic. acum regret. si pentru mine faptul ca regret ma face sa ma simt slaba.dar poate nu am fost niciodata puternica.si am fost invinsa de regrete.

mai multe goluri si’au facut loc acum in mine. simt nevoia cuiva care sa ma inteleaga, nu doar sa imi zica ‘totul e ok, stai linistita, viata merge mai departe oricum’.eu nu vreau sa mearga oricum, vreau sa mearga cum vreau eu.

ma voi gandi ca totul o sa se rezolve.asa trebuie, indiferent de ce se intampla pe parcurs.

bulinute

  • in primul rand si in prima bulinuta…trebuie sa mentionez ca imi pare rau ca am lasat in paragina acest locsor din lumea virtuala;
  • a doua bulinuta trebuie sa se refere la summer school.neaparat. pentru ca asta a fost ultimul lucru despre care am mai vorbit pe aici. in mare imi amintesc ca era inceputul verii si nu era foarte cald.dar bine detalii neimportante. atmosfera de la cursuri a fost ok, trainerii de treaba doar cativa romani printre ei care vorbeau foarte prost engleza.mai prost decat mine.si totul s’a terminat cu global village. o prezentare a catorva tari cu standuri la jupiter city. poze de la eveniment aici ;
  • a3a bulinuta anunta ca stilul blogului se schimba. pentru ca simt nevoia unui spatiu mai personal, adica blogul chiar va fi unul personal cu chestii personale.

merg la aiesec summer school

…care a inceput…azi.sau maine. deschiderea a fost astazi, primul curs incepe maine. e o chestie destul de interesanta organizata de niste studenti romani si straini. ce sa spun mai multe? abia astept sa vad cum e. prima impresie a fost ok.trainerii sunt de treaba, vacanta abia a inceput ;))

mai multe detalii dupa curs :D sau aici

doar o vacanta

atat mai am pana incep clasa a10-a. o vacanta mai neobisnuita pentru ca e prima data cand nu am nimic concret planificat.

Photobucket

vacanta placuta tuturor!

here again :)

Da. m’am hotărât. revin. si nu oricum. ar putea fi considerat un nou inceput. nu stiu ce m’a determinat sa scriu din nou. sau poate nu vreau sa recunosc. oricum sunt sigura ca de data asta nu mai renunt asa usor. revin dupa cateva luni, alte cateva carti citite si ceva mai multa maturitate in gandire. probabil se va schimba ceva fata de vechiul stil de a scrie.poate am lasat la o parte superficialitatea care m’a caracterizat pana acum si am devenit mai profunda. poate doar incerc sa demonstrez ca pot si merit sa fiu luata in seama.

si poate ca da, m’am schimbat.

femeia neurochirurg

visul meu din copilarie e sa ajung doctor.si nu orice doctor. neurochirurg. stiu ca nu sunt singura care viseaza la lucrul asta, mai am atatia colegi si colege si sunt constienta ca nu toti vom ajunge pana acolo. dar azi mi’am dat seama ca nu e atat de usor cum imi imaginez eu, sa fii femeie si neurochirurg. adevarul e ca cineva mi’a deschis ochii intrebandu’ma de cate femei neurochirurg am auzit sau am citit.raspunsul meu? niciuna. asa ca am dat un search rapid pe google si am gasit’o pe doamna Sofia Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume nascuta in Romania. aceasta a profesat vreo 47 de ani la spitalul 9 din Bucuresti, salvand sute de vieti. povestea ei mi s’a parut perfecta. dar de ce nu se vorbeste mai mult despre adevaratele valori ale tarii?
e mare pacat ca asemenea povesti de viata sa se piarda.

aici un articol despre viata doamnei Sofia Ogrezeanu.

o alta intrebare ar fi de ce pe wikipedia, unde putem citi despre badea si a lui emisiune, e imposibil sa gasesti ceva in limba romana(pentru ca in engleza exista) despre aceasta doamna?

pe alese

Sunt curioasa ce vor alege romanii sambata seara. Sa stinga lumina cu ocazia ‘Orei Pamantului’ sau sa urmareasca meciul Romania-Serbia? Prost ales momentul ;))

rutina

ce mă deranjează pe mine cel mai tare la liceu e rutina. nu pot să suport zilele astea identice în care mă trezesc, mă uit peste câteva cărți, desigur după cel puțin o jumătate de oră de visat cu ochii deschiși in fața tv’ului, mănânc ceva repede și plec la școală. așa a fost mereu. o rutină din care nu pot ieși decât în week’end și atunci timpul zboară de 100 de ori mai repede decât în ora de matematică.

am o nevoie acută de vacanță!

cine mă susține?

din categoria: reflectii filozofice

mereu am fost ‘renumita’ pentru buna dispozitie si pentru rasul meu inconfundabil. nu ma deranjeaza pentru ca stiu ca asa sunt eu si nu ma pot schimba. doar ca azi m-am hotarat sa ii gasesc cauza.si nu am putut ajunge la nici o concluzie. stiu doar ca imi e foarte teama sa nu fie o simpla aparenta. azi m-am simtit extrem de singura. asta daca singuratatea poate fi extrema :))

offtopic: de maine scriu cu diacritice si imi schimb ‘fata’. M-AM HOTARAT

eco-zara

ce am gasit zilele trecute intr’un magazin zara din bucuresti? tricouri din bumbac organic.

ce inseamna mai exact bumbac organic ?

bumbacul organic este diferit, fiind cultivat natural. nu au loc modificari genetice si nu sunt folositi fertilizatori chimici si nici pesticide, buburuzele fiind cele care alunga  insectele daunatoare. asta inseamna o diferenta in calitatea bumbacului si a felului in care acesta intra in contact cu pielea.

pretul unui tricou din bumbac organic nu difera de cel al unui tricou normal. eu mi-am luat unul galben( nu aveau decat mov, roz si galben, as fi preferat unul portocaliu) si am dat doar 39 de lei pe el( fiind si redus, ca toate celelalte produse). tricourile sunt imprimate cu mesaje ecologiste :D

bla bla bla

stateam si ma gandeam la oameni…la calitati si defecte…la ce admir la o persoana. sunt de parere ca nu aparentele conteaza, important este sa le ofer tuturor o sansa, sa demonstreze daca ne potrivim sau nu, daca avem lucruri in comun. de obicei imi aleg prietenii dupa interese comune.ascultam aproximativ aceeasi muzica, ne plac aceleasi locuri si avem o lista de valori cat de cat comune. cel mai mult conteaza respectul, indiferent daca il/o consider sau nu prietenul/prietena mea, respect incerc sa ofer tuturor. nu incerc sa par altcineva, am prieteni adevarati alaturi de care pot fi eu insumi si alaturi de care am trecut si voi trece prin multe lucruri frumoase.

a sosit comanda de la lalapupu brand:D

acum cateva saptamani am comandat de pe breslo.ro o brosa si un medalion(mai mult din curiozitate).azi au sosit si sunt foarte dragute:D 

back on blog

am intrat in noul an cu datorii..o leapsa de la cristina si niste post-uri de sfarsit si inceput de an.am luat o pauza neanuntata. motivul? nu stiu…pur si simplu nu am mai avut timp..nu, nu timp…rabdare..cred ca e mai potrivit. cu ce m-am ales? cu o vacanta acasa si la patinoar…cu familia si cu prietenii.o vacanta bine meritata de care m-am bucurat la maxim.

Un 2009 cat mai bun si frumos tuturor.sa fiti fericiti! :D

eu revin pe blog si promit sa nu il mai las…sau cel putin nu neanutat.am planuri mari pentru 2009 :D

intalnirea bloggerilor ag

propunere revelion :

Photobucket

…intalnirea va fi la ora 2:30 sper sa pot ajunge la timp desi voi fi la bucuresti de dimineata