stii cum e cand simti ca esti inconjurat numai de probleme? din toate partile le simti cum te acopera, te sugruma si numai poti respira. evident, trebuie sa faci ceva sa ajungi din nou pe linia de plutire, daca nu chiar deasupra ei. dar daca nu vrei, daca te simti ok asa cum merg lucrurile? cand simti ca abia ai reusit sa le aranjezi sa fie totul asa cum iti doreai demult, dar cei din jurul tau nu sunt de acord si incearca sa te schimbe, iti reproseaza ca ii neglijezi, ca te neglijezi, ca iti neglijezi timpul si viata.
sunt mai calma decat am fost vreodata. mi’am gasit undeva in interior o sursa de calm, de dezinteres total, de indiferenta si am devenit mai egoista. nici macar problemele altora nu le pot asculta, dar sa mai dau si sfaturi sau sa ma implic in ceva ce ar putea sa imi deranjeze linistea interioara. nu e bine, si dintre toate lucrurile pe care le’am schimbat in ultimul timp acesta ar fi singurul regret pe care il am. nu mai am timp si nici nu vreau sa mai ascult pe nimeni.
cat de curand sper sa revin incet-incet la normal si sa nu mai aman cum fac de fiecare data.
si totusi viata e frumoasa si cu probleme, si merita traita chiar daca nu toate stralucesc 
( iar putin optimism nu strica niciodata)
