o gura de aer vreau. sa respir linistita.sa visez la o lume mai buna.mai curata si mai sincera, mai linistita si mai lipsita de griji, cu chef de viata si cu zambetul pe buze.
energie…interna
de cateva zile sunt total lipsita de energie. ca in reclamele alea de la cristim : ‘fara vlaga’. dar asta nu dureaza toata ziua.nu. pe la 11 seara ma trezesc si fac tot felul de chestii care se fac in timpul zilei.tema la engleza, imi aranjez sosetele din dulap, iar aseara chiar am spalat vasele. e ceva necurat la mijloc si nu imi dau seama ce. cafeaua de dimineata probabil? sau… nu stiu. dar nu e prea placut sa te duci la scoala la ora 2 cu niste cearcane de elev silitor care a invatat toata noaptea.macar daca as invata…nici macar ‘astenia de iarna’ nu exista.sau poate sunt eu o specie deosebita?
later edit : m’am mai gandit la ceva. sau mai m’am gandit? btw nu conteaza. mi’am amintit ca trec foarte usor de la o stare la alta. si mi’am pus si diagnosticul. am nevoie de o vacanta. sper ca se dau compensate luna asta 
vreau.2010
vreau sa merg mai departe. sa fie totul bine. sa evoluez din toate punctele de vedere. vreau un an linistit, echilibrat, in care sa ma port si sa gandesc mai matur. nu mai vreau sa fug de probleme, vreau sa le fac fata sau daca nu, macar sa trec peste ele.
un an cat mai bun tuturor
dezamagire…dezamagiri
de ce sunt provocate dezamagirile? eu cred ca am gasit raspunsul la intrebarea asta. cand te astepti la prea mult de la o persoana/relatie/lucru orice…si nu primesti deajuns de mult, atunci cred ca apar dezamagirile. dar daca nu iti doresti destul risti sa nu primesti deloc. atunci care mai e sensul? e bine sa ramai dezamagit sau indiferent si in mizerie?
sa luam un exemplu concret. iti faci un cerc de prieteni noi. totul e ok. iti plac, te simti bine cu ei. sau cel putin incerci sa te minti ca totul e ok sperand la mai bine. si incepe. o dezamagire. ok. zici ca ai avut o zi mai proasta. sau un weekend. treci mai departe. dupa o zi de bosumflare iti revii si incepi sa gandesti. logic. te gandesti la ce mega magnifica va fi ziua urmatoare. dar iti iei teapa. iar. si la fel mergi mai departe, iti zici ca ai dormit prost sau ai visat urat. a treia oara se ingroasa gluma. deja devine o obisnuinta si ce rost mai are sa ti se dea o explicatie? oricum ziua urmatoare tu o sa fii la fel de zambitoare ca de obicei, ca si cum nimic nu s’ar fi intamplat. dar gata. iti ajunge si tie. si ce faci? te gandesti la ce ai pierdut? aproape nimic. la ce ai crezut ca ai pierdut? erau doar vise. viata merge mai departe cu tot cu dezamagiri, nervi si restul.
*adevarat ajun de craciun anul asta 
…vreau
de ce facem ceva ce stim bine ca o sa regretam? de ce nu ne putem abtine din a ne face rau, totul pentru cateva clipe de fericire? de ce cautam mereu exact ceea ce putem avea cel mai greu si ma putin? de ce suntem vesnic nemultumiti cu ce avem…de ce vrem mai mult si mai mult, chiar totul? de ce nu avem limite…de ce avem numai idealuri si cautam perfectiunea?
vreau sa fiu multumita cu ce am avut, am si voi avea. vreau sa fie totul bine…
n’am nevoie de aripi sa zbor…
ma simt linistita, calma. mi’am zis ca toate se vor rezolva si viata&starea mea generala se vor repara.am lasat toate lucrurile sa vina de la sine si au venit, chiar mai repede decat ma asteptam. mai lipseste doar…incheierea,finalul fericit. dar va veni si ea la momentul potrivit. pana atunci nu imi ramane decat sa imi pregatesc cele necesare ‘zborului’ si curand, simt, stiu ca voi zbura.
Later edit: AM ZBURAT!
‘Cause every little thing gonna be alright…
stii cum e cand simti ca lucrurile iti scapa de sub control? ca pana acum aveai toata situatia sub control si brusc totul iti fuge de sub picioare? iti pierzi mintea…controlul asupra lucrurilor si ai impresia ca incepi sa o iei razna. toate starile sunt la extreme, ori te simti foarte bine si esti ok…ori nu iti poti aduna gandurile si simti ca toate iti zboara in cap:sentimente contradictorii, ganduri legate de scoala, de amici, de timp pierdut mai mult sau mai putin. remediu? putina odihna si liniste cred ca fac cel mai bine in situatiile de genul asta. o sa imi iau o scurta vacanta din ‘ale gandirii’ si o sa las lucrurile sa se desfasoare dupa bunul lor plac. sper ca sunteti toti ok
fericire la pachet
imi plac zilele cu soare.aproape la fel de mult cat imi plac si zilele innorate. am observat ca starea mea de spirit depinde de primele minute dupa ce ma trezesc. daca deschid ochii si vad soarele pe geam e clar ca o sa am o zi buna. azi e o zi frumoasa.sau cel putin asa anunta soarele. am inceput ziua cu un film prost frantuzesc care mi s’a parut foarte haios. iar o sa o tin toata ziua in glume. as vrea sa va dau tuturor din fericirea mea, care saptamana asta a depasit cotele normale 
sa aveti o zi cat mai frumoasa 
#3 `probleme`
stii cum e cand simti ca esti inconjurat numai de probleme? din toate partile le simti cum te acopera, te sugruma si numai poti respira. evident, trebuie sa faci ceva sa ajungi din nou pe linia de plutire, daca nu chiar deasupra ei. dar daca nu vrei, daca te simti ok asa cum merg lucrurile? cand simti ca abia ai reusit sa le aranjezi sa fie totul asa cum iti doreai demult, dar cei din jurul tau nu sunt de acord si incearca sa te schimbe, iti reproseaza ca ii neglijezi, ca te neglijezi, ca iti neglijezi timpul si viata.
sunt mai calma decat am fost vreodata. mi’am gasit undeva in interior o sursa de calm, de dezinteres total, de indiferenta si am devenit mai egoista. nici macar problemele altora nu le pot asculta, dar sa mai dau si sfaturi sau sa ma implic in ceva ce ar putea sa imi deranjeze linistea interioara. nu e bine, si dintre toate lucrurile pe care le’am schimbat in ultimul timp acesta ar fi singurul regret pe care il am. nu mai am timp si nici nu vreau sa mai ascult pe nimeni.
cat de curand sper sa revin incet-incet la normal si sa nu mai aman cum fac de fiecare data.
si totusi viata e frumoasa si cu probleme, si merita traita chiar daca nu toate stralucesc ( iar putin optimism nu strica niciodata)
#2
toti avem dorinte.mai mult sau mai putin implinite, mai mult sau mai putin realizabile. dar care e primul lucru pe care il faci cand apare o dorinta noua? nu ma refer la dorinte de genul ‘vreau o pereche noua de pantofi’, dorintele acelea nematerialiste, in care iti pasa doar de linistea ta interioara, de gradul tau mai scazut sau mai ridicat de fericire.
cel mai bun exemplu despre care pot sa vorbesc sunt eu. de fiecare data cand trec o chestiuta noua pe lista de dorinte nu fac nimic.parca as astepta sa se taie singura de acolo si valoarea fericirii mele sa creasca considerabil. nu am puterea sa lupt pentru ce imi doresc si imi pare atat de rau.
inainte nu stiam ce imi doresc, asteptam doar. dar acum cand am aflat cu adevarat ce vreau…de ce nu pot sa fac nimic ?
